Gradina lui Ammar- Renaissance Garden, Renaissance art Gallery, 25 Aprilie 2024

Gradina lui Ammar- Renaissance Garden,  Renaissance art Gallery, 25 Aprilie 2024


Lucrări expuse la Renaissance Art Gallery parte din expoziție Gradina lui Ammar- Renaissance Garden :25 Aprilie 2024-10 Iunie 2024


Ammar’s GardenRENAISSANCE ART GALLERY

curatorial de Dr. Arh. , designer, curator, artist Iulia Toader- Fondator Fundatia Juxta

la Renaissance Art Gallery

Bucharest, 25.04.2024

Video curatorial expozitie & moment musical cu Izabela Barbu-Jezebele

Arta lui Ammar al Nahhas este arhetipală. Desi la o primă vedere pare decorativă în sensul în care frescele si arta murală sunt decorative, adică făcând corp comun cu clădirea in care se implantează, pictura in ulei a artistului pe care Galeria Renaissance o găzduieste depăseste pragul măștii decorative intrând pe teritorii noi de sensuri unde arhetipurile dictează si justifică existența ei.

Credem că e important să amintim originile artistului pentru că de cele mai multe ori sensurile pure se relevă sondând adâncurile memoriei. Continuator al lui Fateh Moudarres ca atmosferă onirică atemporală și extrasă locului fizic, artistul sirian a adus în arta românească un suflu pe care nu il regăsesc de la Tuculescu. Un pattern secret țesut între firele pânzelor sale care susține o lume încastrată intr-o mare coajă de ou: o lume în așteptarea nasterii ei.

Ne susținem această idee cu urmărirea unui alb discret și atenuat, de coajă de ou, prezent în majoritayea lucrărilor expuse în acest vernisaj și care ne crează senzația că ne aflăm noi înșine într-un ou asteptând o nouă existență exterioară și în acelasi timp atât de plăcut mângâiați si alinați de grădina interioară a raiului în care avem încă timp să zăbovim. Grădina lui Ammar nu există în Realitatea dinafară, ea este o stare de beatitudine la care el s-a referit undeva într-o etapă a creației sale prin leit-motivul dervisilor. Argumentul nostru este tocmai acea fereastră omniprezentă în lucrarile lui, care ierarhizează imediat spațiul artistic, ca interior, pentru că de multe ori aceste ferestre au culorile cerului, senin, înnorat sau crepuscular. Aceste ferestre presărate sunt fante prin care lumea  interioară relaționează cu o realitate superioară, si prin care sufletul poate fi privit în procesul lui evolutiv. Imersiunea în lucrari de felul portretului oriental au puterea de a ne face să ne simțim coautori ai grădinii interioare și în același timp studiați cu emoție, cumva protejați și cumva condiționați către introspecție, lucru și mai evident când ne poziționăm în centrul acestei colecții de pânze. Ne poziționăm într-o grădină fragilă a începutului cunoașterii de sine, învelită într-o coajă de ou cosmic – omne vivum ex ovo.

Grădina lui Ammar este arhetipală, așa cum am spus și despre arta sa. Cine ar vrea să contrazică aceasta afirmație ar trebui să se uite cu mare atenție la arta tradițională a Levantului, și aș vrea să atragem atenția de exemplu asupra picturii lui Abu Zayd, artist scrib și poet din secolul al doisprezecelea. Propunem pictura lui pe ceramică turcoaz, Bol pictat cu o scenă majlis langă un iaz, din colectia MET Museum, alăturând-o imaginii care a atras atenția pictorului Ammar Alhnnas cu sute de ani mai târziu: Iaz la Mogoșoaia, mai mult să admirăm și Femei – Orientala. Este doar un exemplu cum o imagine arhetipală străbate timp și spațiu pentru a se prezenta din nou în conștiința colectivă, prin reamintire, poate așa cu peștii aurii străbat lin apa, tulburînd din când în când luciul suprafeței cu prezența lor. Adunarea figurilor umane meditative și încîntate de poezia momentului, reunite în acest câmp rotund al comuniunii spirituale, concentrate pe apă și pe plăcerile spiritului, dar într-o compoziție plină de afecțiune și de încredere reciprocă, de existență împreună, evocă pacea, aceeasi pace pe care o transmit și lucrarile lui Ammar, prin toate mijloacele plastice la îndemână, de la culorile echilibrate la centrul vizual masiv și stabil al fiecărei compoziții, adesea punctat cu culorile primare, esențe ale lumii naturale stabile și perene: cerul, soarele, sângele.

Pacea lui Ammar este un rezultat al ordinii lui, cumva cu trimitere la juxtapunerea specifică artei orientului, o ordine care leagă și dezleagă după legi ale artistului, dar mereu aceleași, moduri de existență după un model personal recognoscibil imediat. Să nu uităm că însuși cuvântul ordine și artă au aceeasi etimologie din rădăcina PIE ar- cu sensul de a se potrivi, de a merge împreună, de a se completa perfect. La pictura lui Ammar nu găsim niciodată vreun element disonant sau care să nu se îmbine perfect în ansamblul ordinii sale de virtuoz al echilibrului vizual.

Abu Zayd, bol cu o  scenă majlis lângă un iaz, 1186 e.n., pastă de piatră, glazurată în turcoaz opac, pictată policrom în glazură și supraglazură, cu diametrul de 21,6 cm, Kashan, Iran (The Metropolitan Museum of Art)

Arta orientală este caracterizată de stilizare. Arta lui Amar duce stilizarea către o voce lirică exprimându-se plastic, intr-un idiolect foarte personal, aproape intim, de forme care se încheagă sau se disjung, succesiv, în valuri de poezie vizuală.

Imaginile de natură maidegrabă poetice decât discursive, sunt colecții de simboluri reiterate în fiecare lucrare, simboluri care trimit la o realitate arhetipală în care natura nu este doar natură, o grădină nu este doar o grădină, un iaz nu este doar un iaz. Vedem pești, păsări, cai, -ferestre și arbori presărate pe pânze dominate de spiritul uman. Păsările rosii ne-au atras atenția, dar nu numai ele, cu pozițiile lor sfidând gravitația, fiind pentru noi modele ale fericirii, libertății si adevărului. Ne amintesc de Bul Bul el-Hazar, pasărea fericirii al cărei cântec alungă orice rău, sau de Pasărea Vorbitoare care revelează adevărul frumoasei Farizade, o poveste siriană a celor trei surori* pe care o regăsim și în O mie si una de nopți.

Dar peștii cu miscările lor line și fluide până la descompunere și comuniune cu apa în care există sunt o altă poveste, una despre viața eternă. Pestii sunt imagini arhetipale care în toate credințele au la origine ideea de depășire a obstacolelor, putere de schimbare și de crestere, fertilitate și armonie. Prin miscarea lui continuă înainte, este recunoscut ca imagine pentru izbândă, dar credem că această izbândă de care ne vorbesc lucrarile lui Ammar este una a spiritului asupra materiei, sau a luminii asupra întunericului, în existența fără sfârșit a lumii.

Ne conectăm cu simbolistica lui Ammar mai ales în această lucrare reperzentând peștii împletiți în iaz, pentru că apa este elementul primordial care ne trimite la arhetipul unei căi de vindecare, prin emoții și meditație, prin extragerea din Realitatea naturală, materială, prin fuga din grădina vizibilă înapoi într-o Grădină invizibilă atotcuprinzătoare unde poezia e magie și culorile există simultan în spectrul complet al luminii. Emoția apei care însemnă viață este cea care răzbate din lucrare, într-un univers evocat simplu dar puternic prin cercul perfect al existenței continue, veșnice.

Cu evoluția evidentă a temelor artistului, înțelegem o apropiere a acestuia de maturitate, o maturitate plastică și a sensurilor, și lucrarile lui apreciate deja în mediul colecționarilor români, sunt pregătite să împodobească pereții muzeelor, mai ales acestă lucrare emoționantă a calului arab. Acest mixaj de cultură vizuală între lumi levantine și lumea contemporană are valențe care propun arta lui Ammar al Nahhas  pentru un patrimoniu artistic al generațiilor următoare.

Dr. Arh. Iulia Toader