DISCONTINUOUS STILL LIFE I, 2021,80c, 58cm, Mixed Media on Canvas, Exhibition night 2021 December
”Fragment as Essential Discontinuity”
Mirel Vieru – pictură
18.12.2021 – curator arh. Iulia Toader
Opera lui Mirel Vieru ne apare de la primul contact de natură arhitecturală. Nu în sensul fiecărei opere de artă ca fiind o construcție a unui univers nou și separat, ci ca o concepție similară celei prin care arhitecții, artiști ai spațiului și funcțiunii, își crează o imagine mentală despre aducerea în existență a operei lor. Există o interdependență aproape funcțională între fragmentele lui Mirel Vieru, în așa fel încât putem afirma că la propriu fiecare pânză este ea însăși un fragment al unui opus magnum, greu de perceput în integritate în prealabil, dar ușor și imperios de intuit.
Această caracteristică arhitecturală, susținută de forme care ne amintesc de monstrul sacru al arhitecturii contemporane Frank Gehry, se completează cu una spirituală pe care cel mai ușor am putea să o descriem folosindu-ne de fenomenul saturat al lui Jean-Luc Marion. Fiecare piesă, care cum am spus ne apare ca o lume fragment a unei lumi mai mari, de neconceput, un ”invu” în sensul lui Marion ( ceea ce nu vedem ), ne absoarbe în interior la modul în care Marion descrie atracția invincibilă a operei – idol pentru percepția consumatorului de artă. Nu putem să vedem o pânză semnată Vieru o dată pentru totdeauna. Reușește imposibilul, acela ca fiecare pânză să poată fi memorabilă în sine, dar mai degrabă identificabilă ca fragment a unei lumi memorabile al cărei arhitect este Mirel Vieru. Fiecare pânză este un ”idol” care reprezintă această lume, și în sensul fenomenologiei saturate, ”sight, captivated, becomes an assigned look. In this way the idol is accomplished: the first visible that the eye cannot pierce and abandon,because it saturates it for the first time and hoards up all admiration in it.” Contemplarea operei de artă la Marion devine religioasă, idolul poate fi oricând o icoană. Dar la Mirel Vieru privirea însetată de imagine, este sedusă de discontinuitate în același fel în care un îndrăgostit este atras de capriciile alesei lui. Orice șansă de scăpare din îmbrățișarea idolului- pictură este anulată de intuiția unui ”first insurmontable visible” – un domeniu vizibil insurmontabil și primar – închegat mental din mișcarea comună sincronizată a pânzelor din această colecție și de baia de culoare aproape terapeuticăîn care ne cufundăm cu fiecare privire.
Cele două componente, cea arhitecturală și cea saturată ca fenomen, fac din plastica artistului un loc, un ”Lichtung”, unde avem șansa unică de a intui esențe și adevăruri despre o lume provocatoare. O piesă de domino supradimensionată și prăbușită ne vorbește despre întregul set de piese de domino și la limită despre toate piesele de domino din lumea reală, superconcentrate într- pată de un alb gurmand și senin.Cădere – eșec, dar și certitudine pentru alte șanse infinite. O pană de păun delicată o dovadă pentru existența păsării nemuririi, pentru existența unei specii de păsări fascinante și unice din lumea noastră, dar și ca martor al certitudinii unui final inevitabil,sau al persistenței schimbării. Fragmentele lui Mirel Vieru vorbesc despre experiențe hermeneutice și ne invită să căutăm mai departe de vizibil, o lume pe care o putem ghici doar prin idolii ei.
Nu am scăpat nici eu de atracția idolilor lui Mirel Vieru și sper să nu existe scăpare pentru nimeni, pentru că lumea lui primară vorbește într-o limbă nou inventată despre idei și teze încă nedescoperite.
Referințe:
Marion, Jean-Luc, (1946, 2002) In Excess.Studies of Saturated Phenomena, New York, Fordham University Press
Heidegger, Martin (2002,1957) Der Ursprung des Kunstwerkes. . Reclam, Ditzingen 1986.
Lucrari:
