Mirel Vieru: Limita & Evolutie (7 – 24 Septembrie 2017)
Tema expozitiei sta sub semnul gandirii limitei – in general; iar in particular este o incercare de a intelege cum anume se comporta limita in peisajul procesului pe care il numim evolutie. Vad tema limitei ca fiind una din temele esentiale ale raportului nostru reflexiv cu lumea.
In filosofie, arta, unde orizonturile sunt mobile, fluide, nu fixe si rigide, incadrate de limite si constrangeri, ceea ce se remarca este diferenta, noutatea, depasirea limitei.
Astfel stand lucrurile, va deveni inerenta, pe firul istoric, tocmai discontinuitatea unei evolutii lineare, ordonate. O crestere a complexitatii evolutive – ii putem spune si asa – va deschide drum unei evolutii diferite, marcata prin aparitia unui prag in linearitatea acesteia. Diferenta, noutatea sunt ocurente. Limitele, moi, vagi, isi pierd conturul.
Daca absenta limitelor in in-finitul gandiriii inseamna stergerea contururilor acestora, rezulta in mod firesc ca in procesul evolutiv survine ceea ce am numit prin notiunea de dis-continuitate.
In Grecia antica (leaganul filosofiei occidentale), fiindul, intregul existent, se chema to on. Dis-continuitatea la care ne referim este, atunci, o diferenta de ordin ontologic.
In acest sens, discontinuitatea este considerata drept conditie de posibilitate a co-existentei. Ea nu numai ca neaga limita, privand-o de existenta; discontinuitatea face si ca limita sa aiba pozitivitate, surprinzand-o in insasi esenta ei de transgresare, de depasire a posibilului.
Pozitiva sau negativa, altfel spus ambivalenta, limita interzice si neaga transgresarea, pe de-o parte, dar tot ea este si cea care confera substantialitate transgresarii insesi.
LUCRARI :
Curatori Expozitie:
Karima Radwan – istoric de artă, lector de artă
Iulia Toader – Arhitect, Artist
Povestea expozitiei „Linii si Evolutie” de Mirel Vieru spusa de Galerista Oana Visoiu
Cu a doua sa expozitie personala, Mirel si-a infruntat limitele, a spart liniile, a spart cercurile si dreptunghiurile, patratele care erau prezente in prima lui expozitie solo din anul 2015, „Linii si limite” de la Mie Lefevre Gallery, Gent, Belgium, o galerie care a promovat mult artistii contemporani din Cluj.
Acest lucru se poate observa cu usurinta daca cineva compara lucrarea „Co- existenţă” din 2015 –prezentata mai jos cu lucarrile din 2017 parte din a doua expozitie solo intitulata “Linii si Evolutie”, o expozitie care a venit ca urmare a dorintei lui Mirel de a-si infrunta limitele si liniile trase in expozitia anterioara din Belgia si a EVOLUA atat artistic cat si ca om.
Un element nou folosit de Mirel in 2017 a fost CRETA pe post de element principal care sparge liniile si creeaza planuri diferite. Generatia lui Mirel a crescut cu CRETA ca simbol al scolii, evolutiei……al dascalului care umplea table de idei noi folosind CRETA. Pentru Mirel CRETA inseamana evolutia.
Mai jos veti admira lucrarea Co- Existenta din expozitia „Linii si limite”, apoi veti citi discursul curatorei Iulia Toader pentru expozitia noua “Linii si Evolutie”, urmand ca mai jos sa vizualizati parte din lucrarile expuse in 2017 in cadru expozitiei “Linii si Evolutie”pentru a putea intelege deplin evolutia lui Mirel si a artei sale pe parcursul celor 2 ani, i.e. 2015 – 2017.
Linia trasata de cerc face un demarcaj intre doua teritorii.
Unul, accentuat de prezenta culorii, purtand amprenta lui acasa (daca e sa facem o trimitere la ceea ce filosoful ceh Jan Patoka numea „axis mundi”) este, asadar un univers al familiarului. Dincolo (de linia cercului) intalnim o alta dimensiune careia ii putem spune chemarea alteritatii*.
Cele doua linii, doua pliuri, in gandirea deleuziana, prezentifica sau actualizeaza incercarile fiintei umane de a sonda, de a explora, de a cauta si de a cerceta lumea. Ele apar aidoma unor fante, unor chiasme, unor hiaturi**.
*existente de la o stare la alta, fiinta privita din punct de vedere diferit de ea insasi, o entitate aparte
** o pauza sau lipsa in o secventa, series au process, in fonetica e o succesiune de doua vocale care fac parte din silabe separate.
Discurs Iulia Toader- Curator Vernisaj Limite si Evolutie
„Arta este un portal spre lumea ideilor, concepte ca libertatea, adevarul si in acest caz particular limita si semnificatia transcendentei, ne sunt mult mai accesibile in universul nostru contemporan dominat/manipulat de vizual.
Din perspectiva unei meserii ancorate in vizual si rigoare, vad piesele lui Mirel Vieru ca pe un univers abstract epic. Retoric. Imi imaginez oricare din experientele pe care ni le propune ca pe o invitatie la joc. Este vorba de un joc intelectual. Acel joc care ne face sa transcendem experientele lumii fizice, in asa fel incat revenim la calitatea de homo ludens, o parte definitorie a humanitas-ului, a umanitatii noastre.
Am petrecut ore in sir in fata piesei de mari dimensiuni Co-existente, am studiat-o, admirat-o, spionat-o, ignorat-o si in final mi-am asumat-o ca pe o propunere de „partida de idei”. Am avut parte de propria mea experienta cu limitele, am pus pe masa cartile mele (curiozitatea, sensibilitatea, curajul) si partenerul meu de joc m-a castigat cu o lovitura de maestru, creand la final o stare de imponderabilitate, un fel de „close to death experience”, din care m-am intors cu si mai multe intrebari si o curiozitate si mai mare de a continua.
Spun „close to death” pentru ca si aceasta este experienta unei limite, cea mai importanta pentru uman, o limita ciudata pe care nici macar nu vrem sa o depasim. Dar prin asumare si ignorare, reusim la timpul potrivit sa o transgresam, chiar daca nu in proprii nostri termeni.
Cred ca a poseda o piesa de o incarcatura atat de interesanta (as putea sa o compar cu o singularitate gravitationala – un punct cu dimensiuni infinitezimale si cu o masa enorma) este o provocare si un act de credinta.
Avem in jurul nostru cadre ale unei lumi abstracte cu propria ei poveste. Naratorul ii vede riscurile si forta, dar le reda intr-o cromatica de o eleganta extrema, facandu-ma sa ma gandesc la proza lui Houellebecq, la poezia lui J.H.Prynne sau la muzica lui Max Richter.
Interioarele in care asemenea lucrari isi vor gasi locul devin parte a acestei povesti. Iar noi, locuitorii temporari ai acestei realitati fizice, devenim idei angrenate in jocul de-a limita.”